abc medical center -
articole medicale

Neuronii oglindă au fost descoperiți de un grup de cercetători italieni de la Universitatea din Parma si reprezintă o clasă specială de celule nervoase, cu un rol deosebit în cunoașterea directă, automată şi inconștientă a mediului înconjurător. Acești neuroni corticali sunt activați nu doar atunci când este îndeplinită o acţiune, ci şi atunci când observăm cum aceeași acțiune este realizată de altcineva, ei reprezentând mecanismul neural prin care acțiunile, intențiile şi emoțiile altora pot fi înţelese în mod automat.

Neuronii-oglindă sunt un fel de ‘senzor social’. Ei conectează ce vedem la alții cu zonele din creierul nostru care se ocupă de acea acțiune sau emoție. Dacă vedem o expresie speriată pe fața cuiva, ei trimit informația în zona din creierul nostru care declanșează frica. Aceste zone se activează, simțind astfel ce simte celălalt sau înțelegem ce face el. Practic, creierul nostru ‘oglindește’ ce face creierul celuilalt. Cu cât aceste conexiuni dintre neuronii-oglindă și restul creierului sunt mai puternice, cu atât oamenii sunt mai empatici sau mai ‘inteligenți social’. Cum știm că omul din fața noastrã e mai empatic? O metoda simplă este să căscăm. Dacă vedem că și el își maschează un căscat, înseamnă că e foarte empatic. Neuronii lui oglindă își fac bine treaba, ‘importând’ căscatul nostru în creierul lui.

Un exemplu concludent este reprezentat de oamenii care cântă în grup, la cei care bat din palme în același timp la un concert, la cei care fac aceiași pași de dans în discotecã – toți se simt bine făcând asta. Când acțiunile și emoțiile noastre rezonează cu ale celor din jur, ne simțim mai apropiați de ei, mai puternici, mai încrezători. În felul acesta se îmbărbătează, de exemplu, soldații – fãcând aceleași acțiuni, crește sentimentul apartenenței la grup. Un alt exemplu surprinzător în care acționează neuronii oglindă este în relația medic – pacient: cercetările recente au arătat că un grad crescut de empatizare al medicului susține efectul tratamentului. Dus însă la extrem, apare conformismul social și fenomenul de ‘groupthink’, copierea obiceiurilor ‘proaste’ de către copii și adolescenți sau transmiterea panicii într-o mulțime. În plus, există dovezi clare din care reiese că sistemul neuronilor oglindă este implicat atât în repetarea imediată a acţiunilor realizate de alte persoane, cât şi în învăţarea comportamentelor prin imitare, astfel ei fiind responsabili şi pentru înţelegerea intenţiilor.

Capacitatea unui individ de a înţelege starea emoţională a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celălalt sau, într-un cuvânt, empatia, este legată şi ea de neuronii oglindă. Cercetările de imagistică au arătat că în timp ce observăm starea emoţională a altor persoane, sunt activate aceleaşi structuri neuronale care sunt activate atunci când trăim noi înşine emoţiile respective.

Pe lângă toate aceste funcţii, unii cercetători pun acest sistem de neuroni în legătură cu dezvoltarea limbajului, deoarece se pare că neuronii oglindă au fost localizaţi şi în zona lobilor frontali, în apropierea ariei Brocca, regiune considerată responsabilă cu dezvoltarea vorbirii.

În concluzie, posibilitatea individului de a reacţiona la acţiunile şi emoţiile celorlalţi are o importanţă foarte mare în reglarea comportamentului, căci oamenii nu ar putea colabora eficient dacă nu s-ar adapta la starea emoţională a celor din jur, iar neuronii oglindă au rolul de a sincroniza trăirile proprii cu cele ale altor persoane.

PSIHOLOG Laura Georgescu